Sub febra insomniei aud zgomotul gândurilor mele care așteaptă să fie puse în pagină.
În lumina oscilantă a spoturilor din cameră, fac un efort să îmi amintesc de fata pe care am întâlnit-o ieri pe stradă.
Era însoțită de o bătrână care arăta ca o zgripțuroaică cu baston și pălărie, tocmai bună de pus ca sperietoare într-un lan de grâu.
Le-am urmărit o perioadă de timp cu intenția de a o aborda pe fată.
Ea întorcea capul din când în când, întrebându-mă din priviri cine sunt și ce vreau.
Acum îmi dau seama că este un joc al hazardului să o mai pot revedea.
Îmi caut de lucru prin cameră și deschid fereastra spre grădină.
Sub fereastră aud vorbind doi pitici de lut.
Unul din ei îi spune celuilalt că vrea să devină student la filologie.
Celălalt se plânge de mâna lui anchilozată care îi îngreunează mișcările iar pe deasupra și-a luxat și cealaltă mână și și-a pierdut și portofelul.
Peste conversația lor se aud pașii căluțului de lemn care lovesc pământul în cadență.
După o noapte de nesomn lumina zilei m-a prins la fereastră.
Abia acum observ că de creanga unui copac atârnă un panou.
Pe el Herta, pitica de lut a scris cu majuscule: "S-a deschis cabinetul de contracepție și planificare familială pentru piticii de lut".











Este duminică și stau în grădină întins pe șezlong sorbind o cafea în timp ce citesc ziarul.
Herta pitica de lut însoțită de prietenul ei chelosu cu chip de lut și sora ei Riva, s-au apropiat de mine la distanța de săritura unui pitic.
Guralivă și îndrăzneață, Herta a început să îmi povestească despre cum influențează economia cu plantație de pitici de lut asupra individului pitic de lut, asupra propriei sale identități.
Herta făcu o scurtă pauză, timp în care chelosul pitic de lut dădea din cap afirmativ iar sora ei Riva îmi zâmbea provocator.
Herta și-a reluat pledoaria acuzându-mă că s-a săturat de pompa și artificialul de pe plantația cu pitici de lut.
Îmi spunea că se așteaptă pe plantație la o lume de sunete noi, de întâmplări, de stiluri narative, de fantezii orchestrate pe laptop-uri, decibelizate, impregnate de realitate.
O realitate care pe plantația cu pitici de lut este o poveste mică din care crește o poveste mare.
Apoi arătând cu degetul spre mine îmi spune că eu o creez artificial.
Undeva în etern logoreea lui Herta se pierde.
Poetul din mine ia o pauză, iar eu intru în stand by.