M-am cunoscut atunci cu fata aia...
Stăteam alături în autobuz,
Călătorind spre C.A.P. Cârjoaia
Anume la cules de cucuruz.

Era tulburătoare și în ton:
Pe cap purta o testemea cochetă,
Avea-n picioare doi bocanci maron
Și o pestelcă peste salopetă.

Tot drumul ne-am întreținut, vorbind
Ce relaxant e să purcezi la țară
Ca să-ți aduci aportul, opintind
La noua revoluție agrară.

Cum am ajuns, am și zbughito-n lan
Și eu și ea și... pune-te pe treabă,
Și-am nădușit cu-așa de mult elan
Că ne-a stuchit admirativ o babă.

Veni apoi și pauza de masă,
Cam pe la ora unu făr-un sfert
Și noi am consumat ce-aveam de-acasă
Plus niște pufarine la desert.

Apoi, nerisipind nici o minută,
Ne-am apucat, uitând de surmenaj,
Să strângem cucuruzu-n saci de iută
Iar sacii să-i urcăm în atelaj.

Le-am spus să stăm și noaptea, că-i răcoare,
Și-mpinși de un elan nestăvilit
Să strângem cucuruz la felinare,
Dar ei au spus: bă, tu te-ai cam dilit!

Târziu, spre seară, ni s-au adresat
Vii mulțumiri și-aprecieri verbale
De către un tovarăș crăcănat
Reprezentând organele locale.

Ba, cică dumnealui ținea morțiș
Să-i tragem un chiolhan cu vin și toasturi,
Dar eu nu știu, eram într-un tufiș
Și tocmai mă-ncheiam discret la nasturi.

Pe fată doar, din toată hărmălaia,
O auzeam zicând s-o mai invite,
Deoarece știuleții de Cârjoaia
I-au provocat plăceri nebănuite.