Suzănică Suzănică
vrăbiuța mea cea mică
mirosind a levănțică
te-aș iubi da' mi-este frică
nu de galbena ta chică
nici de limba ce furnică
nici de buza ce urzică
sau de ochii ce despică
ci de-o boală -venereekă-
ce i-ai dat-o lui Fănică
lui Vasile și Ionică
lui Florin și lui Petrică
și lui Iri Irimică

Suzănică Suzănică
domnișoara mea peltică
cu privire de pisică
(din privire ți-o ridică!)
se zvonește-n urbe cică
păi mata la o adică
ai întrece singurică
șapte trenuri măi nenică

nu la drum întins
știi bine

ci la câți încap
în tine