Poartă arhaică ,deschisă-n timp,
De ești curios îți dă binețe
Când rătăcești spre acest grind,
Cuprins de tihnă și blândețe

Stuf, papură și case mici
Albastre-n zorii frumuseții
Se împlinesc mereu aici
Din armonia libertății.

Gîndul e liber ,umezit
De rouă-n ghioluri neștiute
Sau aburind la răsărit
Purtat pe-aripi neabătute…

Se regăsește fascinat
În nopți adânci cu stele
Un preambul nemăsurat
Al lunii printre ele,

Lună ivită din trecut,
Un far al veșniciei
Ce luminează ne-ntrerupt
Eternul poeziei…

O poezie ce-a trăit
Cu noi pe-aceste ape
Și-un figure ce-a dăinuit
Hrănindu-ne în toate !