mă îngrop în plictis până la glezne
nu-mi pot mișca degetele nici cât să bat
un ritm cardiac
scriu și literele se amestecă între ele
parcă-s dislexică și parcă
m-apucă un dor
un dor sufocant cu ochi căprui și-un semn de interzis în dreptul inimii

(plictisul îmi sărută genunchii ca un amorez)

bla blauri poezie de vară
după o iubire ce n-a însemnat nimic
m-am liniștit stau tranșez sentimente
le separ
cele rele să se spele
în lacrimi
cele bune...

să se-adune în pieptul tău
al meu e deschis oamenii caută lucruri prin el
toți vor să extragă tristețea ca pe-un glonț

știu că acum respiri egal ești complet
eu doar m-am așezat pe rană și am dispărut
într-o noapte cu lună plină ca un chip de copil
nu tresări când citești asta ce mai contează
un vers în plus o parte din mine în minus

(plictisul se lipește de coastele mele
ca o a doua piele)

nu mai știu să scriu despre noi
soarele-mi bate cu degetele-n ușă.
mă îmbrățișează călduros(ha!)
prin pereții care se topesc așa
ca un pahar de plastic

în plictis e umbră și noapte
de-asta domnule S ieși din sufletul meu
cu razele tale cu tot
rămân doar eu cu ochi obosiți și umeri de amazoană
să lupt cu lumea ca o lavă
și cu golul din mine.