Risipă de cuvinte în asfințit de noapte,
Din cer cad file albe. A îngerilor pene
N-aflară cuviință cerneală capete
Cu scrisul lor măiastru pămânților se-mpene.
De roua dimineții nu stai să te uzi. Na,
Nu-ntotdeauna scribul sclipește clar la minte.
Și capul îmi vuiește mai rău decât uzina,
Se fabrică în creier zadarnice cuvinte.
Din Vis porniră toate, ce Somn mi l-a adus...
Era difuz ca moartea acest preatainic vis
Și mi-am dorit în filă să-l pot a fi tradus
Dar numai vorbe goale din minte am transcris.
N-am reușit ecoul din vis să-l fi sfințit
Și ziua vine aprig, iar noapte-a asfințit.