Astăzi viața mea se strînge în valiză
În zori iau trenul spre lumea fără tine
Cu nopți atât de goale, dar zile foarte pline
O lume ce mă vrea, fără să ceară viză.

Am luat un vraf de haine ce nu mă mai îmbracă
Un tom de cărți ce nu le voi deschide
Ieșind aud cum ușa, cu zgomot se închide
Sunt un etern drumeț, ce vine și ce pleacă

Și tot târăsc în praf valiz-atât de mare
O tot târăsc mereu, în drum printre destine
La orice zguduială o țin mai strâns de mine
Ca să o am alături la orișice plecare.

E încă dimineață în gara zisă viață
În trenul nemișcat urc singur cu curaj,
Valize aliniate, bagaj lângă bagaj
Pe drumul infinit, dar fără de speranță