ștrengărește
albul mă îmbie la scris
deschid ochii și iau la întâmplare
câteva lucruri
nu nu
șoptește viața luându-mi tot
și nu te uita nici înspre moarte

nu râd
doar rostogolesc în minte
complicatul simplu
al situației

s-ar putea să ai dreptate
îi spun într-un târziu
iată
o să mă așez aici
în locul rămas gol
după alunecarea îngerului
și o să scriu încet
omenește
total
despre despre