nu mi-e rușine să-ți spun că te iubesc
nu știu de ce faci atâta caz de sentimentul acesta
ce e unul ca oricare omenesc
nici măcar nu te iubesc năvalnic ci liniștit
în colaps de cuvinte de dulcegării
mi se face greață când mă gândesc
că înafară de sex aș sta ore în șir
să-ți mângâi părul să-ți alint obrajii să
te sărut cast pe buze,
altfel decât franțuzește

nu mi-e rușine să-ți spun că nu te iubesc
cu trăsnete în inimă înjunghiind tăcerea
te iubesc liniștit
cafeaua ți-o aduc la pat uneori
dar cel mai adesea
eu sunt treaz în rouă
iar pentru tine soarele răsare
la amiază