O vînătoare la sfîrșitul căreia inelul de pe piciorul păsării
strălucește pe degetul meu. Firida unde Ana lui Manole
naște un copil cu aripi și îl închină lui Dumnezeu.
O întoarcere a privirii, ca a orbului, dinspre nimic
înspre tot. Vîntul ce împrăștie, în lume, pentru
luare aminte, sarea femeii lui Lot.
Pasul pe sîrmă al echilibristului cînd tobele
- tam-tam - îi vestesc, maiestuoase, căderea.
Un cuvînt pe nisipul mișcător al hîrtiei
cum pe labele ursului mierea.
Tăcerea strecurată în suflet, timpul inexact
dintre stele. O apă curgînd
peste piatra greu de înduplecat a inimii mele.