în odaie-i plin de muște și cald
muștele se așază pe untura trupului meu
transpir ca un cîine ce năpîrlește încep
să i se vadă coastele prin piele
mie mi se decojește pe alocuri
ca o portocală,
pînă la sînge

cineva mi-a spus că îl doare sîngele
și n-am priceput
abia pe căldura asta cînd aleargă prin trup
începe să mă doară
l-aș vărsa pentru cîteva minute
între cuburi de gheață
injectîndu-mi-l apoi la loc în vene
aș tremura de frig în noaptea toridă
și muștele ar face escală departe
de untul ce-mi biruia porii
de untdelemnul acela care
nu mi se mai varsă pe trup
sunt ger
și aș putea răci o înghețată
în mine