Și-au mai fugit zile, țigări și halbe de bere
Nimic nu mai pare la fel, fericirea nu se cere,
poate uneori la colț de stradă,
sau alteori dai peste ea, random, într-o cadă...

cuvintele pe coli le regăsesc
uitând că uneori doar faptele grăiesc
și firele de chibrit se amețesc
au învățat că în cutii doar supraviețuiesc.
Acum lasciv dansează, în brațele sticlelor se abandonează...
viața lor pașnică și tăcută
le-a fost furată de o muscă
Acum împinse de la spate,
Fericirea le tot bate,
le zâmbește misterios
poate le motivează să urce pe scena sculptată în os...
uneori homeostazia le joacă feste, le vorbește tendențios
ca să nu afle ce e sus și ce-ar putea fi jos
Scena asta nu are nici un folos...
totul de sociopatie e ros.