Un boschetar sadea de la o mare țeapă
luată în străinătate unde căuta un ideal,
cu visul praf, vine falimentul, sapa,
este plin de griji, este atăcat de un imens val.

Era un om se poate spune demn
în țărișoara lui unde abundă șomerii,
dar speranța de o viață bună era un semn
că poate alerga cu eleganță și-n mijlcul verii.

O singură țeapă nu îi era de ajuns
că se obișnuise cu această stare.
A vrut să rămână un anonim, un ins
care merge ca un chior din eroare în eroare.

Nu mai știa ce este visul, ce este realitatea
căci viața i-a dat un bobârnac și încă unul.
Are calificarea clară de boschetar și bunătatea
lui plutește pe un nor, creier ciuruit, este nebunul.