agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-01 | |
(coraline fusese condamnată la moarte pentru accedere. asta nu se mai întâmplase de la aristotel încoace. nu știam dacă să-i spun ceva sau să tac. totuși i-am spus. nu mai bine ne prefacem că suntem zei. ca să ce. ca să fim ignorate sau arătate cu degetul cum deseori este acuzată pantera roz de antropomorfie? a replicat sec dar cu aplomb. mai bine mor.)
liniște. ... era într-o duminică cu mult soare parcă o văd pe coraline cu flori în păr mirosind a iarbă și a nufăr din când în când îmi stropea la rădăcină viața era felul ei de a-mi mulțumi că exist timidă își ascundea sub un pomete o aluniță de care mă îndrăgostisem când trecusem prin lanul de iasomie și la ea totul era viu curgea prin văi despletită și la ea râsul era din tălpi se înălța din ele vezi ce văd și eu eu vedeam un suflet nu ai cum să vezi un suflet - mă certa frumos nu ai cum să-l vezi pe cel răstignit prostuțo o iubeam de ce să moară îl tot întrebam atunci pe dumnezeu lumea se schimba la picioare mi se arăta peștera lui daniil alunecam între uitare și vreau să fiu coraline și ea ea ca un miel dus la tăiere îmi țesea fir prin coastă abia șoptind - am să te salvez ca pe tezeu din creta ca o morgana era genunchiul crăpat de prea mult mers pentru mine nu sângera ci înflorea miros de ambră o iubeam de ce să moară îl întrebam atunci pe dumnezeu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate