Cat vei fi langa mine nu vei sti iubito niciodata,
Cararea tristetii facuta usor prin sufletul meu,
De ce trandafirii infloresc tarziu o singura data,
Si-n care din zari, rasar stele cazatoare mereu.

Vei primi oricand, mangaierea gasita-n cuvinte,
Te voi strange sub pleoape sa-nfloresti in priviri,
O regina crescuta-ntr-un vis, din aduceri aminte,
Toate doar tie, in numele acestei frumoase iubiri.

Curcubee pe umeri, adieri ratacindu-ti pe frunte,
O chemare de fluturi, un sarut pe buze fierbinti,
Nu vei sti cand gesturile mari, sunt prea marunte,
Si de ce pasii calca pe umbre, la fel de cuminti.

Cat vei fi langa mine nu vei sti iubito niciodata,
Cate anotimpuri, au ramas sa traiasca-ntr-un gand,
In care din vieti, vom merge sa deschidem o poarta
Trecand, peste pragul tacerilor noastre, pe rand.