agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-03 | | A doua zi după moartea mea, soarele răsare în același loc. Femeile își alungă, ca de obicei, pe ferestre, amanții, biciuindu-și apoi trupurile cu mănunchiuri de urzici, să le frăgezească pentru un nou păcat. Bărbații continuă războaiele începute cîndva ori pornesc altele, mai absurde. Cerșetorii ies, iarăși, pe pod, lacomi precum apa ce-i oglindește. Păsările scurmă, în cer, după mărgeaua de sticlă limpede a dimineții. Ziua trece repede. Conștientă de propria-i zădărnicie, nu-și face cuib aici. Viața a rămas la fel. Oare, moartea mea nu a schimbat nimic? Nu văd, dintr-odată, orbii? Nu se aud cuvinte din gura mutului ? Nu s-au înfrățit filozofii cu proștii? Sămînța cu vidul? Șarpele cu călcîiul? Nu se oprește, o clipă, timpul, să-și contemple măreața-i trecere? Mai tîrziu, pe boltă, tremură aceeași lună cu sunetul ei de, singură, clapă albă în pianul întunecat al nopții. Femeile își primesc înapoi, pe ferestre, amanții. Bărbații beau pentru victorie sau înfrîngere. Cerșetorii adorm obosiți. Păsările se închid sub găoace, așteptînd să fie ouate. Totul, firesc. Îmi pare că nici n-am murit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate