încercuit de constrângeri
fug din propriul înveliș
ai grijă căderea să-mi fie lină
pentru că nu mai am aripi
oamenii mi le-au tăiat în dureri

aerul mi-a îngreunat ritmul respirației
în centru inimii unde pulsa viața
sunt camere goale
nu le locuiește nimeni
nici măcar tu

grăbește-te
închide toate ferestrele gândului
să nu mă strecor în tine
fă-mi detașarea ușoară
mă voi pierde prin cețuri
ca un lup singuratic