agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-05 | |
1.
- Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Nu vă zăresc prea bine de aici, dar simt clar cum disperarea vă intră beată pe Porțile Magdeburgului. Dă o tură prin noua ordine mondială, doar pentru a ieși direct prin saxofonul lui Bill Clinton: de data aceasta mai resemnată ca o cursă strînsă de „out-of-body”, cu tot kilometajul la bord consumat 2. - Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Să nu-mi spuneți că nu aveți habar despre pisica neagră a Regelui Charles I, cu care ea împărțea aceeași viață. Nu vi se pare firesc ca după ce unul dintre ei a murit, celălalt să fie condamnat la moarte? Pisica ceea a fost străbunica mea favorită! 3. - Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Vă știu foarte bine limitele, văzîndu-vă cum treceți prin viață ca printr-un ritual calmant de tavolette al condamnaților din re- naștere. Cu cele nouă vieți reciclabile, eu îmi pot permite cel puțin una să mi-o trăiesc ca un cîine. 4. - Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Poate doar așa voi afla cum naiba kosmonauții canini Belka & Strelka încă nu au reuși să-și facă propria lor civilizație în kosmos? O, by now they both could be two verry fucking badly worshiped hot dogs! 5. Recepționat! Cum mă auziți? Nu va văd, dar încă vă disting bine intențiile bine mascate. Și nu mă mai luați voi pe mine, cîinilor, cu „nu mănînci și tu ceva, pisicuță?”. Mi-i suficentă pe deplin Calea Lactee, inundîndu-mi interstițiile creierului... 6. Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Nu va văd, dar vă simt bine, acuma nimeni nu mă poate convinge că Dumnezeu ar fi altceva decît șoarecele alb și orb ce-mi roade pereții placentei de la fiecare viață. Dar încă e devreme să mă gîndesc la ziua cînd, peste creștele voastre, îmi va curge lichidul pestilențios și divin ca o Pax Moldava întîrziată. 7. Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Cît mirosiți încă a flori de cîmp, ar cam fi cazul să vă catapultați, de-ar fi cu putință. Dar moartea nu renunță așa ușor la viețile risipite pe pistilul ei fertil. Așa cum petalele lăptoase din lanurile de maci din Avganistan ar putea fi chiar buzele roșii ale femeilor violate de trupa lui Cinghiz Han. De acolo a pornit toată genetica lumii voastre, redusă la recluziunea astrologică a cifrei nouă extrasă din cele 27 de trepte ale realului nicasian 8. Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auziți? Mă adresez lui Amy Winehouse plecată recent în sine la numai 27 de ani, la vîrsta neprevăzătoare cînd Jimi Hendrix, Jim Morrison, Janis Joplin, Brian Jones și Kurt Cobain aveau conturile cu viața și arta deja făcute. Cu numărul 27 strecurat ca un vîrcolac în ziua sa de naștere, pe poetul Ioan S. Pop abia dacă talentul monstruos al disperării l-a ajutat să scape din strînsoarea „Ieudului-fără-ieșire”. Să-i văd eu a- cum talentul de a evada poetic din îmbrățișarea econimică fatală a capitalei balkanice! 9. Alo, aici Terra? Recepționat! Cum mă auzi? Te întreb pe tine, Peter Pan, cel care ai vrut să păcălești cu masca inocenței o doamnă bătrînă și onorabilă, și care își face treaba prea scrupulous
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate