mi-am promis ca o voi nota pe fata asta,
cu gesturi nevrotice,ce vorbea impreuna cu ea si de una singura,
fata asta pasionata,
nelinistita,preocupata de nu stiu ce,
vorbea de personaje,
de intentii,
vorbea de lumea ei in conflict cu lumea exterioara,
isi cauta existenta ,
se batea pentru pareri.
ce mai !
ii pasa domle!
era....pasionata.
abia asteptam sa se ridice de pe scaun sa o vad cumva cu totul.
sa o citesc.
sa-mi dau si eu cu parerea despre fiinta ei.
cunosti de la o posta omul pasionat.
pentru omul ce iubeste ....
nu exista liniste.
aerul este in continuu adulmecat,
rasturnat cu lopata simturilor,
pipait,
omul ce iubeste este un adevarat artist.
omul ce iubeste are cu adevarat ochi.
omul ce iubeste este un orb incurabil.
ne stim noi astia ...
imi vebea aproape sa o aplaud.
ar fi distrus cu totul prezenta ei.
bine ca m-am abtinut.
afara ploua.
barul era asezat in buza BuLevardului care vuia dureros.
era asemenea unei vizuine baru asta.
era bine ingropat in miezul pamantului de unde ochisem pe omuletu asta convulsiv.
in fata mea trei baieti dintre care unul gras erau asezati la masa.
vorbeau de combinatii...probabil de o masina sau de frateli,sau de vreo super gagica ce le-a crapat ochii....
barmanul deschide volumul....
suntem inundati de minimal.
grasutul isi arunca vrf degetelor in aer...
mi-a placut de fata cu pareri....
simpatic moment.