Încă un pahar
plin cu infern
se varsă
la tine în cadă

încă un țipăt
preschimbat în cuțit
sfâșie cutia craniană

unghiile sunt rătăcite
în peretele
zgâriat

monstrul este blestemat
să transforme
totul
în furtună

nu mai exista niciun pat
refugiul
se găsește doar în luptă

degeaba crezi
ca vei fi deasupra sistemului
nimeni
nu poate striga mai tare
decât cutremurul

noile cuvinte
ți-au înrobit
ultimul segment de creier liber

deja
ești o simplă ecuație
rezolvabilă
în care bătăile inimii
nu mai sunt necunoscute

destinul tău este
să plângi
eternități întregi
sub forma unui cântec
în urechile
ce nu mai doresc să audă...