am răstignit un evadat
în sfera lui de sticlă-albastră
l-am țintuit pe crucea noastră
am râs și-apoi 1-am renegat

el nu știa că-i vinovat
și-n ochii orbi încătușați
doi sori de-argint ardeau mirați
dar noi râzând 1-am îngropat

o zi o toamnă 1-am uitat
din hora clipelor zburând
scântei de vină adunând
am picurat din ochiul înghețat

azi prea târziu îngenunchiat
sub crucea țintuită cu blesteme
îmi privesc semnele din palme
și înțeleg că sunt... un evadat!