Cati ani vor fi de-acum, trairi si amintiri?
Cati dintre ei vor mai pastra marete juraminte?
In care anotimp ne va apune soarele-n priviri,
Si cand vom sti, sa punem sufletu-n cuvinte ?

Ma-ntreb, cand tu mai pleci din gandurile mele
Sa cauti pe la tample ninse, soaptele de ieri,
Sperand sa regasesti amurgul ratacit prin ele,
In care noi am pus, si ierni, si calde primaveri.

Noi am stiut sa ne zidim un templu din taceri,
Acolo unde norii sangerau, cu fulgere albastre,
Cand eu lipseam tu ai stiut iubirii sa ma ceri
Cu-n simplu gest, facut pe umbrele din astre.

S-au dus iubito anii-n urma noastra, ca un val
Ce tremura nelinistit, prin departarea vietii,
Lasandu-ne ecoul pasilor pierduti in sali de bal,
Cand visele se retrageau, in lacrimile diminetii.