mă îmbăt cu sonete din Shakespeare,
compar admirante imagini din era Balzac,
să duc pînă la capăt dreptul meu buimac
de a fi contribuabil la palate cu lambriuri.

la dreapta stângăciilor nevăzutul mă izbește,
mă face tot mai mică un pumn de paradox,
și dintro dată vreau un satâr de inox
să tai gitlejul stihiei ce sporește.

Cronos etern nu are legi pentru furnici,
lider la clubul zeilor inovează rutine.
prin obolul sufletesc mă-nchin la hermeline
(rozătoare fine).

când mă împac cu soarta alin în cer stră... străbunici.