pe țeavă glontele așteaptă
ca săgeata unui Cupidon al morții
capsa pocnește glontele trece la un centimetru de mine
am mai păcălit o dată Moartea
e rândul meu nici eu nu-l nimeresc și mă bucur
că n-am ucis fiul unei mame

mitraliile încep să țăcăne nici nu știu
dacă sunt ale lor sau ale noastre
obuze adâncesc tranșeea
mirosul de sânge abia scos din ființă
mă înfurii trag foc după foc până din celălalt
rămâne doar glontele sub caschetă
în fața Morții
toți suntem egali