Și iarăși beat, simt cum pământul fuge
De sub picioare. Sau eu scap de dânsul
Mă pun pe râs apoi m-apucă plânsul
Și parcă băutura nu-mi ajunge.

Uitat-am holdelor că le e strânsul
Măi bețivane! Þuica rău te unge
Alcool vărsa-vei de-ți dai cep în sânge
Puroi stomacul are cert într-însul.

Firesc! Să iei o pauză băiete
Și demâncare-n pântece să pui.
Dar către trenu-acesta n-am bilete

Și pajurea muririi încă nu-i
Doar demoni mi se scurg din minte-n plete
Nu-i bai, nu sunt chemarea nimănui.