dedic această poezie morților vii,
celor ce își petrec zilele precum colana infinitului,
zile perfecte, fără asperități, lustruite,
zile pe care le știu pe de rost,
identice trecute și viitoare.
precum o rugăciune a inimii să rostească poezia aceasta
și vor simți o schimbare
cînd pioșenia mai vîrtos
le va nivela
moartea eternă.