când ni se face toamnă buznărim
cu patru mâini să-ntoarcem ceasul mare
dar reușim exact ce ne-am temut
să-l răsucim cu cheile spre drum

luminile se sting ca-ntr-un spectacol
prin întuneric îmi aduci vin din restaurant
nu nu ești chelneriță cumperi pentru mine
plătind de obicei cât nici nu face

amicii de pahar sunt ca țânțarii
se strâng îndată când miroase-a sânge
și nu-mi voi aminti din noaptea asta
decât absența Lunii și desigur bâzâitul