dintre toate drumurile unei vieți
cel mai greu e lungul drum către tine

la fel cum ochiul se împlinește cu lumină
și cu noapte pentru a deveni ceva ce este...
la fel cum vremea se umple cu cuvinte
spre-a-nfiripa din ea poveste...
la fel cum visul se-nveșmântează în uitare
și se călește în durere spre-a deveni destin...
la fel cum soarele spre a se naște mâine
răsare alb și moare-n fiecare zi puțin...
la fel cum cerul ‘nalt și cu pământul
se întâlnesc în frunză și în toamnă...
la fel cum învierea și cu moartea
se contopesc profan pe-un pat de armă...
la fel cum ura se măsoară cu iubire
doar ca să afle cu uimire că-s la fel...
la fel cum desnădejde și speranță
se-ngemănează-n sufletul rebel...
la fel cum trădătorii și eroii
sunt pentru veșnicie doar nimic...
la fel cum focul și miresma ploii
se năruie-n sărut pe buze câte-un pic...
la fel cum cercul linia și punctul
converg spre-același infinit unic...

toți cei ce spre a fi devin ființă
pe lungul drum spre sine însuși merg!