În pădurea de frunze,
statut de bătrână ea are,
ciudată formă
când se contemplă-n mișcare,
oftează, atinge,
șoptește-n cărare,
tot ce-o înconjoară
și tot ce o doare.
Își scutură domol
pletele plânse cu jale,
raze argintii ale lunii ce-apare.

Oftează salcie,
atinge și prinde-n cărare,
oameni de veacuri
vrăjiți în uitare.