Si iar te framanti si din vis te trezesc,
liane de ganduri,ce-n gol te-mbrancesc…
Trecutul te striga, te-ntoarce din drum...
Iti uiti, iarasi, focul in ceata si fum…

Si, iar, n-ai cuvinte si cazi pe pamant…
Cu aripi zdrobite, ti-e zborul infrant…
Din nou iti e teama… lumina n-o vezi,
si noaptea te cheama, in bezna te pierzi…
Nori grei te apasa pe umerii goi…
In linistea deasa…tu plangi pentru doi.
Copacii iti sfasie suptul obraz…
Cu ochii inchisi, pari un mim, fara haz…
Calcand-ti pamantul gri,sterp si pustiu,
Distrugi musuroaie de dor, ce te stiu…
Revii in tinutul de umbre si stanci
Si lacrimi iti sapa, pe chip, rani adanci…
Atunci si acum…doua lumi paralele…
Te vad ratacind, penduland intre ele…
Nici zi si nici noapte…sageti te strapung…
Din vis aruncate…in tine-i amurg…
Sa zbori sau sa-nnoti, printre alge-ncurcata?
Sa lupti sau sa uiti…n-o sa stii niciodata…
S-alegi intre negru si alb…imposibil,
iar negrul, in bezna, e alb invizibil…
Sperai sa fi fost mai putin inteleapta…
Voiai sa nu mergi pe-a ta cale nedreapta…
Dar, ambele drumuri, se pierd in padure
Si-ti par serpuite, nu vor sa se-ndure,
De sufletu-ti singur si debusolat…
Ce lasa, in cumpana, zborul visat…
Si toate sperantele zilei de ieri,
Ucise, devin tot atatea poveri…
Tu, inima cruda, tu , viata nebuna,
Renunta la soare, revino la luna!
Si ea lumineaza, mai rece,cum stii…
Dar ea te asteapta , in brate sa-i fii…
Ce daca e trista si pare de piatra?
E luna! Exista!In noapte te-asteapta…
Renunta la soare si nu-l venera…
El n-are nevoie de dragostea ta!

Si iar te framanti si din zbor te opresc,
Liane de ganduri,ce-n gol te-mbrancesc…
Si visul ti-l curma, mergi fara avant…
Te-ntorci langa luna…cu sufletul frant…