agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-23 | | Se îndrepta spre cabaret având în gând, un dor discret; era târziu, în miez de vară, și El spera – poate-ntr-o seară... El o privește pe Sans-Gene, dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri din mătase. Ea simte muzica, mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, în lungi spirale se rotește. Ochi de jar ce ard în noapte, buzele – rodii, în arșiță coapte. Privirile li se-ntâlnesc, întâmplător, pentru o clipă, cât să-ntelagă ce-și doresc, la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit - un trubadur în noapte - pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se va stinge-ntr-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâștiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăriuire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri el încearca dorința să-i trezească, și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc, el o sărută murmurând: pot fi iubrea ta, oricând. Senină, ochii își mijește, cu-un sărut îl răsplătește, și îl îmbie cu dulci șoapte: vino, dragul meu, la noapte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate