aștept dimineața în care lumina
va exploda în pletele târfei

apoi doar ardere mâini calcinate
mângâieri ascuțite învelite în sânge

și fiecare atingere ar rupe fâșii
din pansamentul lipit de carne

țipetele de aici nu ar fi deloc altfel
decât cele din spitalul de peste stradă


aș putea numi asta dragoste


nu
mișcări domestice de jur împrejur
mâna care toarnă cafea prin gura de aburi
cana scrumiera
plus juma de dimineață
săpată într-o femeie călduță

am ajuns la final, dilara
din noi oase.
din oase
clopot de cenușă.