Platanul scrie în umbră
pe scoarța lucioasă
in găuri de liniște
cu cerneală albă sidefie

șșșșșșșșș
se sperie oamenii cu pasul scurt
în drumul spre lună spre lumea aceea
în inima pădurilor-oameni
s-au arătat scorburi peșteri

roua așteaptă cuminte
să treacă noaptea

un copil sub masă înnoadă șireturi

oh
viață ridică-te
uită-te la vulpile ce se aleargă pe cer
uită-te peste gardurile ce cresc
ciuperci după ploaie

oh
viață scoală-ne din nisipurile mișcătoare
ia-ne de păr prinde-ne-n brațele tale

uită
lasă fasolea
să crească bostanii
se urcă zorelele peste rândul de vie
uită

sus se înalță ea ploaia
intră în oase

îți voi trimete semn cu ei
pescăruși și mierle rătăcite în tivul apelor
pe stânci albatroșii de pază
țin lumea în frâul privirii
sub picioarele lor noduroase
pământul întreg oftează sub aripi

mă vei auzi
mă vei auzi în zborul cu pene scrobite
voi trece pe lângă tine în toamnă
vor bate clopotele lin peste căldura de seară
atunci
atunci
voi păși la marginea orașului
în lumina de far

știu
nu o vei stinge până la întoarcerea mea