agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-31 | |
Toate zece stăteau la poartă
pe banca bătrânului tei ; cinci înțelepte și cinci nebune, dar toate aveau în candela lor galben amurg de ulei. A mea era spartă. Am zis uneia : ‘’Spune-mi și mie de unde ia omul târziu Mirelui semnul de mugur ursitor ce-aprinde slovei sacre untdelemnul ? La punți și pripoare cuvintelor fecioare le-am fost cerșetor. Cu vorbele pe năsălie : ‘’Uscat răspuns mă văduie ; Dați-mi și mie o creangă din luceafăr adâncul să-mi tămăduie. ‘’ ‘’Ti-e candela plesnită lângă toartă’’, cele nebune îmi grăiră. ‘’Nu vezi că fața ei e spartă?’’ Iar cele înțelepte răspunsu-mi-au privindu-mă sus, ca niște ciori pe care ciocul le toacă din melița de os: ‘’Sărăntocule, pleacă!”, dar nu am plecat. Tineam candela uite așa ca vârful de munte un schit, ca steaua cu norul în taler, privind candela ca pe-o covată de pâine, trebuie să fie și vreun mâine care nu mă știe, parcă simt miezul nopții pe inima’mi toiagă, cum hematie cu hematie se leagă în candela crăpată. Când a venit Mirele stăteam deoparte și candela de lacrimi aproape se umpluse. Si nu mai știu, dar parcă îmi păru că Mirele turnă dintr’un luceafăr untdelemn, iar întorcându-se din nou îmi face semn: “Hai, intră și tu “
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate