Da, știu, îți datorez secrete, doamnă
Și infinitul fac să se agite
Misterele ies calde, alungite
Cum spre o pită inima se-ndeamnă.

Cum se mai scaldă firea-n meningite
În primă-această neagră zi de toamnă
Doar scribul în jurnalul său înseamnă
De frunzele-n cădere-s înrugite.

Aceasta e a anului menire
Ne părăsesc și păsările-n stol
De a înfriguratei vremi gonire.

De tainele ce ți-am promis sunt gol
Sunt dezlegat de-a viei rubinire
Din nou să joc într-al beției rol.