agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-02 | |
Ameteala
Intodeauna-i greu cand urci La vale-as vrea sa-ncetinesc Eu stiu ca n-am urcat destul E vremea sa marturisesc. Nu am putut Doamne sa urc Erau multi caini si ma latrau Nu de scaieti m-am poticnit, Ci doar in caini n-am vrut sa dau. Nici cainii nu ma vor jeli Nici Tu n-ai sa-mi deschizi o poarta, Atat putut-am eu s-aleg O abdicare de la soarta. Eu n-am venit aici sa urc Si n-am venit nici sa castig Ma uit la stele si la caini Si-astept cu calm sa fie frig. Eu vin incet acolo jos, Sa te ascult cum imi vei spune Ca nici de caini nu am grijit Si nici la cer nu ma uit bine. Si nu va plange niciun caine, Si tu te vei uita-ncruntat Eu n-am reusit sa merg bine Si sunt un calator ratat. Am indoieli, dar n-am regrete, Un varf de munte-am dezertat, Tu nu stiu de ma vei mai crede, Eu insa Doamne m-am iertat. In valea stramta fara soarta Caut izvoare-ncrancenat. Adancul mi-a mai ramas Doamne, Sa-l simt cu suflet tulburat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate