Am căutat în jurul meu un zâmbet,
Un zâmbet sincer, unu-ne'npietrit,
Pe chip un dram suav de însuși suflet,
Grimasa bunului cel nerostit,

A albului, acel de nepătat,
Indiferent de tina cea din jur
Orice ocean de lacrimi l-a scăldat
Nu i-a știrbit nimica din contur.

O, lacrimi...da, acolo-i de aflat
Întreg acel înmiresmat surâs,
La fel de pur, senin chiar și-norat
Dar nu oricum, de orișicare plâns.

M-am înșelat întâi, chiar păcălit
Cu plânsul cel sonor, de față haină,
Dar l-am aflat apoi într-un sfârșit
Sub lacrima-ți tăcută și de taină.
T.D.