poate fi chiar azi ultimul cules de rouă
de pe frunzele ce-au pornit spre pămînt
prin alunecarea verii în toamnă
tu nu șopti strigă în acest început de septembrie
strigă spre august să-și mai întoarcă o dată duhul august
pe aceste tărîmuri amenințate de coacerea viei
strugurii sunt preludiul beției
al anarhiei din ființă
cînd regele ei capătă culoarea nebuniei
stăpîn ce dă porunci care nu pot fi îndeplinite

voi culege roua acestei dimineți de duminică și septembrie
cu ochiul minții deschis
interior o voi culege

iubito, a sosit toamna
de frig să ne lege