Las totul în urmă și plec mai departe
Să trec peste toate și tot ce eram
Mă pierd în iluzii și speranțe deșarte
Căci nu am regrete, nici frică de moarte
Și nici un motiv să rămân nu mai am.

Sătul să aștept minuni peste noapte
Când viața mă’ncearcă nu privesc înspre cer
Nu vreau mila voastră, prin vorbe sau fapte,
Nici lacrimi murdare ce curg pe la spate
Vărsate pe lanțuri ce mă țin prizonier.

Vreau glonțul ce sparge și uși și lăcate,
Pereții celulei căzuți la pământ.
Iar proprie’mi vieți îndelung judecate
Odihnă și pace, în cer și mormânt.

Pornesc la drum peste zalele sparte,
Străin printre îngeri, străin printre frați
Căci nu am regrete nici frică de moarte
Nici aripi să poată în zbor să mă poarte
Doar crunta durere a rănii de lanț…