Ne-ai părăsit din nou, tu, vară, Iudă
Și te-ai făcut fârtat cu trădătorii.
Fug iepurii, se-ascund de vânătorii
Ce-alicele le-mprăștie cu ciudă.

Și ploaie nu-mi mai varsă-n haine porii
Acum natura doară este udă
Tărâmul fără frunze îl inundă
Și cei cu pușcă întocmesc istorii.

Mustește-n căzi și rodul cel din vie
Bolborosește de-i rămâne mut
Și Omul e cu mintea-n preacurvie

Din țărmul ăsta sigur mă strămut.
Căci este vreme-aceea de beție
De care în tot anul m-am temut.