A toamnă prin tărâmul tot miroase
Parfum ce nu îl înțelege nasul
Ci numai vremea ce veghează ceasul
Și ale tale-mbătrânite oase.

Și prin meleag parcă mai greu ți-i pasul
Iar cerurile parcă sunt mai joase
Ce ne reped în cale ploi vânjoase
De nevoit ești ca să faci popasul.

La țară e un anotimp agricol.
Acum e număratul de boboci.
Găsesc sătenii că-s puțin ridicol

Cu părul meu cel lung, în care joci
Tu, vânt nebun. Mă aflu în pericol
De râsete-a stârni pe-alese voci.