Nu te mai ia de-acasă cu arcanul
Să lași vreo soră, mamă și iubită
Și vremea nu mai trebuie răzbită
În uniformă pân' se face anul.

Părea a fi un secol o clipită
Și timpul trece greu prin veac, golanul
Luptai din răsputeri cu riveranul
În nopțile de strajă și ispită.

La urmă-ți pare rău că pleci din oaste
Dar te-nconjoară toți ai tăi, cei dragi.
Se-ntâmplă ca să ai și zile proaste

Și stai în nopți și din țigară tragi
Nu te gândești la junghiul rău din coaste
Ci-n învechite doruri te retragi.