Când lumea
mi s-a arătat îngustă
și nu am reușit s-o mai pătrund
m-am îmbrâncit
în gaura de șarpe
să-mi zgârâi trupul
într-un strâmt mai strâmt...

Și am pătruns
cum n-a pătruns cuvântul
în cosmice-mbrățișări
de univers
încolăciri de gând
înghesuite
în gura lumii
într-un singur vers.

Mi-am lepădat
fâșii de piele smulsă
în îngustime să mă cuibăresc
și am urlat
însângerând pământul
monosilabic plâns
nepământesc