agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-11 | |
Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă; într-o mână-mi fumegă o țigară, în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic; adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene, aidoma șarpelui abia trezit din hibernare. Stau la cheremul pustiului, pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră, sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec cu privirea torentul de oameni-mașini care sună metalic din inimă pe toate arterele ceasul deșteptării. Din când în când se oprește din gâfâit în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic, doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc despre el, după își vede de drumul lui, bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă. Stau între două stații-beton ce se privesc față în față cu ochi de sticlă și văd totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere, de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele lor mașinal. Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre; eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară, pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată. Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept să mi se facă roșu în fața ochilor. Cu ghearele-nfipte în glezne, o neagră felină mă trage de umbră-napoi, să lucidizăm în tăcere nimicul preț de încă vreo două nopți albe; cățelul galben din față începe să bată către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc, beat de lumină, cu inima-nainte-n ploaia de raze X, tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură. (În astfel de momente, spunea George, aduci mult din profil cu unul care tocmai băuse pe nerăsuflate o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya) Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi, telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde cu-njurături la apeluri ratate; primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat o ecografie-fulger întregii lumi, trebuie să-i scanezi de urgență trupul dezgolit pe jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă; așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da? Taxiul fuge în continuare pe străzi, din urmă să prindă-o săgeată pulsând - când negru pe alb, când roșu pe negru, închid ochii și văd cum se derulează-n mine imagini cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă - umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri, umbre de sânge amestecat cu noroi sub o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet. Seara târziu trec pe lângă-o răscruce, printre cele două stații-beton ce se privesc față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine - dejunul de care-am uitat să mă apuc ca de o bară-n transport pentru mai multă siguranță de sine atunci când mă aflu-ntre semeni. Sunt doar în trecere, le răspund,și fac bine; așa că nu vă mai obosiți să mă-ntrebați ce și cum… Noapte bună!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate