Cândva, am vrut să mă înalț până la stele,
Să mă spânzur deopotrivă cu ele,
De infinita boltă cerească.

Am vrut apoi să mă cobor în gropile
fără fund ale oceanului planetar
Picioarele să mi se afunde în nisipul cleios
Și să am credința că aparțin acelei lumi.

N-am reușit decât să oscilez veșnic
Cu mintea între cele două extreme
Descoperind haosul ca pe o imensă incertitudine.