Am mai păstrat din vechiul sat
Un colț de amintire care
Îmi stă ascuns prin buzunare
Într-o poveste-nfășurat.

E o poveste cu bunici,
Iar eu copil mirat de 'naltul
Zăpezilor ce-acopăr satul
Făcând din case puncte mici.

Bunicul e cum l-am lăsat,
Cu mersul lui molcom în vorbă,
Mai învârtind un lemn în sobă,
Mai mestecând câte-un oftat.

Bunica stă mai mult la foc;
Din jar de stele povestește
Cum soarta lui o isprăvește
Codin, țigan fără noroc.

Trecut-au anii cu zăpezi...
Eu nu mai sunt copil. Sunt mare,
Mai scotocind prin buzunare,
Mai mirosind a mere verzi.


16 septembrie 2011