pe mare în orice pescar se zbate un demon
singur, îngropat în talazuri visând o sirenă
așteaptă tăcut lupta cu valurile
doar ancora îl ține în luntre
soarele îi întoarce clepsidra
vodca îi stinge uitarea de pește
delfinii de frică țin slujbe
pe mal
fata morgana îi țese cămașa
încă o dată și vin, își șoptește în barbă
aruncă apoi năvodul în apă

nu departe de el lufarii fac salturi mortale
acolo, răcnește! și brăzdează cu mâna orizontul
apucă vâslele în grabă, ramele îi scârțâie în mâini
se avântă să-i prindă
se pierde în noapte,
luna îi desenează cărare, nu-i pasă de drumul spre casă
sirenele îi cântă în lotcă nu-i pește
strânge stelele în brațe și adoarme
mai e timp.