Fără zarea privirii nici n-aș fi
ca un vis în visul propriei umbre
literă mă recompun în culori
din cuvânt îmi hrănesc auzul flămând
sângerânde întrepătrunderi se desfac
în lumină
ochiul revelează cuvântul viu
întoarcere spre Unul
cel nescris
din nimic întâmplare
și respirație întretăiată de gândul mărilor
ergon te pot recrea
și taină cu dor.