Nebun senin ce-mi pregătești tu oare
Și mie și pădurilor târzii
În toamna asta cald nimicitoare
Când falsa vară-n trunchiuri ne-o menții

Că-i deja-aproape octombrie și saltă
Încă prin zare coiful tău înalt
Încât să uite munții ce-i așteaptă
Și eu să uit în ce tristeți mă scald

Când știu că nu-i adevărată vara
Că-n pieptul meu de-adolescent bătrân
Mor păsări dimineața și mor seara
Și nori înzăpeziți din vârstă-mi vin

Așa încât seninul și căldura
Înșeală frunze, zăpăcesc cărări
Îmi dau și mie visele de-a dura
Nu-mi iau în schimb niciuna din poveri.