-Ce faci?... De când nu te-am văzut,
ești mai frumoasă ca oricând!?...
-Hai las-o moartă, te-am crezut
la început...când mă făceai, crezând!

-Dar nu-i adevărat! Te-am vrut mereu,
mai mult decât acum! Am remarcat
că fără tine, totu-mi este greu!...
-Termină, mi-ai mai spus, ai încercat...

-Ce gaj să-ți dau, ca să mă crezi, acum
când nu mai știu de mine, de nu ești?
Alerg pe străzi, mă port ca un nebun!?!...
-Te știu, e vechiul truc... când mă poftești!

-Și dacă îți promit etern, iubirea?...
-Hmm... parcă nu ai mai făcut-o?!
-Nu, pe atunci nu o știam; că fericirea
are un singur nume... și-am avut-o!

...-E prea târziu și am venit aici
să-ți spun, că e-n zadar, totul s-a dus!
Putem rămâne, dacă vrei, amici...
E-un altul care suflet mi-a răpus!...

”... Mi-a fugit inima din piept, s-a rupt,
mă doare brusc în creștet, nu mai văd;
venisem, sigur, să refac un început...
E prima dată-n viață, când cunosc prăpăd!!!...”

-Și n-ai rușine sau nici milă, cel puțin,
să-mi spui că ești cu altul, că mă-nșeli?
-Nu, sunt decisă; viața nu-i un chin,
așa cum am crezut, din lingușeli...

... -Și deci îți spun adio, eu te las!
Te rog să nu mă cauți, oricum plec!...
”... Rămân buimac, în cafeneaua ”La taifas”...
Am pieptul un ocean de lacrimi, mă înec.

Mă scol cu greu, mă uit năuc pe stradă,
-sunt beat, fără să beau și tremur tot-
nu mai am niciun mâine, viața mi-e întreagă!...
Am terminat-o, de-azi sunt Emo, nu mai pot!”

... Destin, mi-a programat sfârșit, printr-un complot!!!
26.11.2010